in noaptea in care ne-am razgandit
si am hotarat sa mai traim
marfarele intrau in gara prin spirala
o femeie isi umplea cochilia
cu o viata noua mai incapatoare

nu mi-e frica sa ies din floare
sa ma odihnesc intr-un pas urias
indestulator de linistit

femeia avea carnea veche
oase lungi si obosite de capra neagra
doarmea in culoarea albastra
perna udata simplu
e-hei cat de simplu

doar lumina sa se schimbe
sa fie mai verde si mai copilaroasa
sa ies din floare si s-o privesc
apoi sa adorm pana dimineata
intr-un pas urias

femeia trecea linia ferata
o lumina noua dadu navala si-o sparse
imprastiind prin pietris
bucati marunte de vise